Dreams….

One cool trip…..

Mama de cand nu am mai scris… S-au intamplat atea si am fost supusa unor sentimente destul de dureroase. Aceasta perioada a fost numai buna, deoarece acum stiu de este cu adevarat valoros si totodata incerc sa apreciez mai mult ceea ce am. Cei care zic ca sentimentele trec si ca regretele se estompeaza sunt doar niste mincinosi infecti.
Pai cam asta a fost partea din post care este melodramatica, iar acum sa incep chestiile interesante.
Acum scriu de pe un iPad si e chiar calumea. Sunt la munte si ascult 2 minute to midnight a la Iron Maiden. In momentul asta simt ca sufletul meu e impacat si ca sunt in Nirvana…
Acum ma duc sa mai imi mai iau niste benzina…
Pa dudes…

Gata..!

Chiar imi bag picioarele.. Nici nu stiu cum sa imi organizez cuvintele, in asa fel incat sa se inteleaga ceva. Totu` e foarte simplu, m-am inselat. Am zis ca daca tot am inceput un an nou , sa mai scap de niste obiceiuri cam proaste si daunatoare. Am renuntat la nicotina, chiar daca imi placea, dar nu vreau sa  ii fac pe unii oameni sa sufere, totodata am zis ca ma fac mai egoista si ca o sa ajung sa fiu nepasatoare. Mda.. e usor sa zici, dar greu sa faci.. Si pur si simplu am vrut sa ma opresc sa ma mai gandesc la el. Adica sa incetez, fiindca e fara rost, oricum e mult prea complicata situatia asta pentru mine. Pur si simplu asta e.

La scoala lucrurile stau la fel, la ora de romana [singura care imi placea] a intervenit monotonia, deoarece a venit o profa noua. Nu zic ca cea noua e batuta in cap, dar nu stie sa faca materia interesanta. Descopar ca nu imi mai place nici o materie.. Bingo!! Ba da . Muzica , cu Rafa care e genial, in rest… Insa la logica si la engleza este atmosfera perfecta pentru a dormi. Maine am engleza, asa ca spor la somn.

Vara, liceu si noi clipe…..

Hei … Acum oficial sunt liceana , da.. am trecut de faza “primara” si ma avant cu toata puterea asupra unei noi etape din viata mea :d Sincer, de abia acum realizez ca o sa imi fie dor de generala, dar asta e… totu se termina la un moment dat. Am emotii in legatura cu chestia asta, deoarece eu nu cunosc pe nimeni acolo … Deja imi imaginez o multime de oameni in curtea scolii si in momentul in care eu intru pe poarta liceului, ei sa se opreasca din ceea ce fac si sa se uite la mine… M-as simti extrem de ciudat si plus ca pe pariu ca o sa imi iau un 4 din prima zi. Sper ca aici sa gasesc oameni in care sa am incredere si poate ca in sfarsit sa am si eu pe cineva cu care sa vorbesc despre orice.Poate ca aceste sperante si iluzii are mele se vor sterge in timp, asa cum s-au risipit multe idei si dorinte ale mele pe parcursul vremii. Cine stie poate sunt facuta sa traiesc singura , pur si simplu asta e….Sa nu credeti ca ma refer la tipi.., NUU.. Ma refer la propria persoana si la propriul suflet. Incep sa cred ca Iisus m-a iertat pt ceea ce am facut si parca credinta pe care o aveam inainte a revenit. Acum , am inteles , in sfarsit, ce scop am eu pe lumea asta. Poate ca nu e un lucru cu care altii s-ar mandrii, dar eu o fac , fiindca prea mult timp mi-am plans de mila.

Cine stie, poate eu pot sa traiesc prin arta mea, poate pot sa visez prin ideile mele si datorita cartilor. Am vazut un film, in care protagonista dadea un test de cariera si de personalitate. Deodata a dat peste intrebarea: Cine sunt eu? a) un organizator b) adorator c) un  materialist d) un visator . Aceea scena m-a impresionat mult si cred ca a devenit una dintre preferatele mele. Ganditi-va si voi….

Asa ca faceti si voi ca mine… Daca nu va gasititi pe voi insiva, nu cautati.. Asteptati si veti vedea ca totu o sa fie ok

WTF?!

Azi a fost o zi supter ciudata si plina de lacrimi. O sa imi fie dor de voi, sincer acum chiar daca am avut si faze proaste am iesit la un moment dat la lumina. Acum, o sa vina perioada cea mai grea (ma rog primele 2 luni), adica liceul. Naiba stie, cum o sa fie acolo….

Sunt uimita de trecerea anilor si parca ieri eram pentru prima data la scoala si muream de frica si de emotii. Intotdeauna am fost o tipa emotiva si inca sunt, insa o zi ca azi nu a mai fost. Am zis eu ca  nu o sa plang  in ultima zi de scoala, dar se pare ca inima mea slaba si vai de capu ei a cedat. Plangeam din suflet, deoarece au fost niste ani misto.

O sa imi fie dor de voi…….

Shit..

M-am nascut ca sa mor. Eram doar o marioneta a timpului, o ata dintr-un destin. Traiam ca sa-l seduc, sa ii intru in suflet, in minte, in sange.
Sunt o parte din diavol. Oriunde as fi  ma hranesc  din lacomie, din suferinta , din rautate, ura, neputinta, marsavie, dorinta, regret si resemnare. Sunt lumina intunericului, eu sunt placerea din durere.
Iti cumparasem viata, te invatasem sa fi fericit, sa traiesti cu sufletul vandut – traficanti, praf, seringi, ace, bautura, bani, femei – intr-un cuvant: placere…
Nu-ti pasa de unde am venit, nici cine eram. Conta ca ma aveai: ma iubeai. Eram tu: mintea, fericirea, uitarea si inima ta. Ma gaseai in tine, in jurul  tau, in viata ta. Eu te alcatuiam, eu eram esenta. Eram complici, complici la moarte. Dar ai plecat.
Era fum gri, fum de suflet pe tava. Aerul  fierbea, ma vroiai. Stateam pe masa din camera ta, adulmecand vraja amara a oxigenului bolnav. Te incingeai, iti era sete. Ma cautai in fiecare tigara ce o duceai cu tact la gura, si o terminai sufland-o in lacrimi de sange. Cu dispret sorbeai  ruina din iarba moarta, din foile proaste ce imbratisau tutunul.  Sangele iti clocotea amar, pulsand in venele umflate. Inima iti era incinsa de dispret si de durere. Era iarna.

Stateam pe masa la rand, asteptand sa ma aprinzi. Vroiam sa mor in gura ta, in sufetul tau, in viata ta. Vedeam cum incet, luai tigara dupa tigara si o fumai, sorbind din soarta cu nesaturare, aproprindu-te de mine! Te priveam cum intri in lumea mea, cum vezi lumina prea alba a unui bec inchistat in suflet.Incepeai sa crezi ca zbori prin foc, aruncandu-te in intuneric.  Vedeam cum lumea in jur ti se vestejea, iar frunze aramii cadeau pe trupul rece.Alunecai incet din lumea reala, te pierdeai in mituri si minciuni. Timpul cadea din copac si lua o noua forma, mai rotunda, mai lipsita de regret si lacrimi. Te uitam in ceata densa, in aerul umed cu iz de morfina. Nervii ti se intindeau la maxim, uscandu-se pe canapeaua rece. Se facuse primavara.

Mai aveai un pic ca sa atingi cu adevarat fericirea. Ma priveai sedus de pofta fiind sigur ca voi fi a ta. Erai infrigurat la gandul ca nu ma ai. Pe masa mai ramasesem doar eu privindu-te cu mila. Da! In sfarsit eu! Ma sorbeai inainte de a ma atinge. Ma priveai cu interes facandu-ma sa fierb de placere.

PS: Mersi Maria pt ajutor…..

Pe bune daca mai inteleg ceva….

Hei, va marturisesc ca ma simt ca dracu si daca o sa considerati ca acest post o sa fie prea lacrimogen, nu va  inselati.. In primul rand , fata mea are un aspect ca de dupa razboi, cearcanele  sunt de marimea lui Jupiter, o sa ma fac cat o vaca, deoarece mananc toate dulciurile pe care la gasesc, ochii sunt extenuanti si parca nici spirit nu am. Sunt asa buimaca si simt ca nici o atingere nu m-ar putea alina. Nu stiu…. poate e destul de ciudat sa iti plangi de mila, insa eu in momentul asta nu gasesc nimic mai bun de facut. M-a dezamagit atat de tare, ce fatarnic poate sa fie si cat de nepasator. Am stiut ca nu e genu de baiat caruia sa ii pese , insa cum sa fi asa de distant cu lumea. Nu eu am fost cea care m-a bagat in seama, nu sunt eu cea care a ras si a zambit, NU DUDE NU SUNT EU…. ! Asa ca tine bine minte, eu de azi fac un efort enorm ca sa nu mai imi  pese de tine. Ai decis bine, cand nu ai mai vrut sa ma bagi in seama.. Ok dude… treaba ta, dar sincer nu cred ca ar fi mers. Sincer nu stiu daca sentimentul pe care il am este de tristete sau de ignoranta, insa incep sa realizez si sa rad de mine in acelasi timp, ca am fost o MEGA IDIOATA ca am crezut ca putea sa existe ceva intre  noi. Sper ca tu sa ai parte de tot ce e mai bun, iar eu sa fiu lasata sa imi traiesc viata in stilul meu. Pacat ca tot acel sentiment de extaz s-a trasformat in dezamagire si ca nu am mai tinut legatura…. Da asta e.

Poate ca Jah Jah asa a vrut el , sa ne desparta in 2 minti diferite. Asa ca pa…

Memory….

Hey .. ! Azi am sa revin la vechea metoda de scriere si o sa las simbolistica sa se linisteasca ( deocamdata ) ]. Odata cu primavara, la mine cel putin, au reaparut vechiile amintiri legate da anumite persoane si de anumite actiuni, pe care le faceam in trecut. Pur si simplu, m-au lovit asa dintr-o data si nepoliticoasele nu au cerut voie, sau nici macar nu au avut bunul simt sa ma intrebe daca sunt de acord cu noua lor aparitie. Nu puteau sa mai stea sa mai hiberneze? De ce dracu, iar au revenit si nu ma lasa sa stau frumos si in pace, in lumea asta, in care tot nu am incredere?… As vrea sa le pot sterge , la fel cum face buretele cu mizeria. Daca as vrea sa am o putere, asta ar fi: sa inlatur amintire pe care oamenii nu le mai vor. Sincer, m-am cam saturat de nostalgia asta de primavara, deja nu o mai suport. Poate ca intr-un fel face bine, insa cum si de ce?  Eu una nu regret nimic din aceea perioada, care a avut mai multe pauze si care a atins gradul de un an. M-a maturizar si nici acum nu sunt in stare sa vorbesc despre tot ceea ce a fost intre noi. Exact Yin si Yang, insa care cu timpu s-au departat si au ajuns total paraleli.

Pa !

Anonim…

 

Acum cateva zile mi s-a intamplat ceva absolut ciudat, insa care mi-a dat speranta. M-am intalnit cu persoana pe care eu o doream de mult timp, a fost a coincidenta ca m-am vazut cu el in ziua aia, cand  eu purtam o fusta destul de scurta ). Faza e ca  ma gandisem cu o noapte inainte  ce-ar fi data as da de el ziua urmatoare… A fost practic un deja-vu. Sentimentele mele fata de el nu s-au schimbat, insa acum pot sa le controlez mult mai bine si am realizat ca inca il plac. Este o chestie absolut ciudata, deoarece mie nu mi s-a mai intamplat asta niciodata si parca incet incet prind din ce in ce mai mult curaj. Partea buna este ca el incepe sa ma bage din ce in ce mai mult in seama si daca vede acest blog ii trasmit ca ii multumesc. Totu merge destul de bine si cred ca poate in vara o sa iasa ceva, daca nu mai devreme. Faza proasta e ca el are prietena… Oricum nu cred ca tine asa de mult la ea, adica nu prea cred ca e genu. Sper ca ma va lasa sa ii intru in suflet si sa ii vad adevarata fata, deoarece pentru mine a insemnat foarte mult in trecut si inca inseamna in prezent( chiar daca procentul a  mai scazut). Jah Jah bless you ONS !

Oh FUCK i`m in love..

Mama mama ce zi am avut azi!.. Eram la Unirii pe la vro 2 sau 3, cand deodata prin fata mea trece cea mai minunata fiinta de pe planeta. Ooo da , am ramas masca cand l-am vazut. Era simplu, insa extrem de sexy, cu ochii aia perfecti si cu pletele ravasite din cauza curentului provocat de metrou. Pacat ca totul a durat mai putin de 5 min. Am putut sa ii observ mersul, ochii, imbracaminte si parca i-am citit si in minte.

O sa imi amintesc pe veci de hanoracul lui negru cu Ville Valo pe spate si de caiula verde inchis pe care o purta cu atata senzualitate. Cred ca m-am indragostit in 5 min. Daca ar fi putut urla de frumusete, ar fi facut-o cu cea mai mare pricepere. Puteam sa fim ca soarele si luna, sau ca orsice intreg existent pe aceasta lume. Nu stiu de pe ce lume a venit, deoarece era genial, m-a lovit cu frumusetea lui in mod irevocabil. Pacat ca acel metrou stupid mi l-a luat….

PS: Hei, daca esti tu tipu despre care am vb , te rog sa imi dai un coment si poate tinem legatura :->